Actualul oraş Ovidiu , din judeţul Constanţa , cunoaşte o vechime milenară asemenea multor localităţi din spaţiul dobrogean . Nu întâmplător , numele oraşului este legat de cel al vestitului poet latin Ovidius , simbol al trecerii romanităţii pe aceste meleaguri .
Există multe presupuneri că mormântul poetului Ovidius s-ar afla pe această insulă aşa cum circulă şi legende precum că cei doi stejari bătrâni ce se înalţă aici ar fi fost plantaţi chiar de poet .
Localitatea Ovidiu , ca şi multe altele din Dobrogea , trăieşte orgoliul îmbinării realităţii cu legenda .Cunoscută şi populată din cele mai vechi timpuri , Dobrogea a fost prima provincie română ce a intrat în lumina istoriei în lucrările marelui călător şi istoric Herodot .
Alături de populaţiile daco-geto-scitice deopotrivă de vechi încă din secolul al VII -lea î.e.n. s-au întemeiat aici colonii greceşti . Creşterea rapidă a puterii getice în timpul lui Burebista era sortită unei tot aşa de rapide destrămări încât , după moartea puternicului conducător , cetăţile pontului intră sub stăpânirea romană . Anul 602 e.n. reprezintă încheierea dominaţiei Imperiului roman asupra Dobrogei , ca urmare a năvălirii slavilor şi a altor popoare migratoare . În secolele ce urmează până în anul 1415 , teritoriul Dobrogei este dominat succesiv de conducători şi formaţiuni politice şi militare locale care îi asigură autonomia . Către sfârşitul secolului al XVI-lea otoman pentru aproximativ cinci secole . Paralel cu această colonizare musulmană a mers şi schimbarea toponimiei dobrogene astfel încât in sec. al XVII-lea , în locul vechii denumiri Silişte care data de prin 1650, localitatea Ovidiu apare cu numele turcesc Canara nume de origine turcă care se traduce prin loc de unde se scoate piatra .
Din anul 1930 Canara va primi numele de Ovidiu după mica insulă Ovidiu din lacul Siutghiol care se află în dreptul acestei localităţi la o depărtare de 100 m.
Oraşul Ovidiu se află amplasat pe şoseaua naţională (D.N 2A) ce leagă cel mai mare port al României de capitala ţării într-o zonă favorabilă dezvoltării agriculturii , fiind strabatuta de o linie feroviara si in zona nordica de canalul fluvial Poarta Alba Midia Navodari. Localitatea este situată în partea de est a judeţului Constanţa , pe malul vestic al lacului Siutghiol care o desparte de renumita staţiune Mamaia , la numai 10 km. Nord de municipiul Constanţa .
Teritoriul oraşului este aşezat pe podişul Dobrogean care are un aspect tabular uşor înclinat către lacul Siutghiol . Ca resurse naturale în perimetrul oraşului se găsesc depozite de calcar care au început să fie exploatate intens după construcţia portului Constanţa . De asemenea se mai găsesc şi zăcăminte de dolomită cu calităţi industriale .
În ceea ce priveşte localităţile ce aparţin oraşului Ovidiu acestea sunt : satul Poiana , situat la 6 km. Sud - vest faţă de centrul de reşedinţă , numit iniţial Horoslar , apoi din 1926 Cocoşu urmând să-şi schimbe denumirea în anul 1964 in Poiana denumire dată după aşezarea lui într-o mică poiană , şi localitatea Nazarcea situată în partea de nord - est a oraşului .